MENU

+43 463 89 01 31

+43 463 89 01 31

Suntem aici pentru tine!

Orar:
Luni-vineri: 08:00 - 16:00
Mar: 08:00 - 18:00

Faceți o programare:

+43 (0)463 89 01 31

office[at]vivaneo-klagenfurt.at

Așteptăm cu nerăbdare să auzim de la tine!

Abonați-vă acum la newsletter-ul nostru gratuit!!

Contact și indicații

Analiza hormonală

  • Geterminarea gonadotropinei
  • Determinarea situației tiroidei androgine
  • Sindromul ovarelor polichistice (OPC)
  • Raport LH:FSH
  • Situatia tiroidei
  • Analiză endocrină

Analiza endocrină a femeii infertile trebuie efectuată ca stereotip, dar este utilă atunci când menstruația neregulată sau lipsa ovulației stabilită cu măsurarea temperaturii Basalt sunt asociate cu o cauză hormonală. Printre hormonii vizați, al căror nivel trebuie stabilit în cadrul programului de fertilizare, pe primul loc se află prolactina.

Prolactina este necesară pentru menținerea fazei luteale, deoarece degradarea progesteronmului este inhibată de prolactină. Pe de altă parte, o cantitate prea mare de prolactină duce la tulburarea secreției de GnRH și astfel la lipsa ovulației și sterilitate. Nivelul normal al prolactinei este între 5–25 ng/ml; evaluarea nivelului impune totuși considerarea anumitor condiții: nivelul de prolactină oscilează zicardian și crește după prânz și în primele ore ale serii, motiv pentru care recoltarea de sânge pentru determinarea nivelului de prolactină este utilă dacă se efectuează între orele 7 și 10. În continuare, pentru interpretare trebuie considerată și faza de ciclu, deoarece în faza luteală se poate lua în calcul o valoare mare a prolactinei - întrucât aceasta servește, în cele din urmă, la menținerea concentrației de progesteron. Și anumite medicamente, precum Psychopharmaka, pot influența, respectiv modifica ritmul secreției de prolactină și astfel și concentrația serului. O valoare ușor crescută a prolactinei (ex. între 30 și 50 ng/ml) poate constitui o urmare a consumului unui tranchilizant, dar și simptomul hipotiroidismului. În cazul hipotiroidismului, TRH disipat în mod multiplu reactiv constituie un hormon hipotalamic, care stimulează prolactina, care consolidează nu numai secreția de TSH a hipofizei, ci și sinteza prolactinei. După cum este de înțeles, și în acest caz de va proceda în funcție de pacient și în locul substanței de reducere a prolactinei se va opri administrarea de calmante, sau se va remedia funcția glandei tiroide.

Nivelul prolactinei poate constitui cauza unei funcții slabe a glandei tiroide. Dar cantitatea de prolactină poate fi crescută și după consumul unor prafuri calmante și somnifere. Uneori, glanda pituitară lucrează prea mult și astfel elimină mult mai multă prolactină.

Terapia hiperprolactinemiei constă în aplicarea cu atenție a unui preparat care conține Bromocriptin sau Lisurid; ambele modifică rezervele de dopamină, care sunt importante pentru alte organe, ceea ce explică rata crescută a efectelor secundare în cazul administrării unor substanțe menite a reduce nivelul prolactinei.

Și zincul reduce nivelul de prolactină, astfel că se poate încerca substituirea cu Zinkoratat. Dacă nivelul prolactinei nu scade, atunci se va aplica metoda clasică a tratamentului cu hormoni.

Determinarea gonadotropinei (FSH, LH) poate oferi informații suplimentare, mai ales atunci când pacienta este suspectată de sindromul ovarelor polichistice; o rată LH:FSH mai mare de 3 semnifică nu doar o tulburare intra-ovariană a foliculilor, care poate fi diagnosticată prin ecografie vaginală, ci și o modificare la nivel endocrin, care, dacă valorile LH sunt foarte mari, poate fi asociată cu hiperandrogenie, respectiv cu rezistență la insulină.

Determinarea FSH este utilă și atunci când se poate exclude un Climacterium praecox; la femeile amenoreice, care acuză valuri de căldură și o stare complet schimbată, nu trebuie omisă posibilitatea unui Climacterium praecox și din motive care nu țin de medicina reproductivă.

Terapia Climacterium praecox constă într-o terapie de substituție, care este comparabilă cu menopauza. Este foarte important, deoarece amenoreea hipergonadotropă la vârstele tinere poate duce la catabolismul puternic al oaselor, care este asociat cu modificările negative cardiovasculare, dar și cu simptome neurodegenerative. Din acest motiv, terapia de substituție în Climacterium praecox este foarte importantă.

Momentan, etiologia Climacterium praecox nu s-a demonstrat în mod evident și există argumente pentru faptul că - la fel ca și la tiroidita Hashimoto - este vorba despre o "digerare" auto-agresivă a ovarului, care în majoritatea cazurilor se impune hipotrof și prezintă un deficit de foliculi secundari și tetriari.

Dacă este crescut nivelul ambelor comatocopii, hormonul pentru stimularea foliculilor (FSH) și hormonul de lutaneizare (LH), acesta poate evidenția un stadiu "de epuizare" a ovarului, mai ales dacă în același timp și nivelul 17-beta-estradiol este scăzut. Hormonul de lutaneizare poate fi crescut și în cazul OPC și în ziua ovulației.

Din raportul LH:FSH se poate exclude ovarul polichistic. Terapia aplicată pentru ovarul polichistic constă din suprimarea hipergonadotroinemiei parțiale prin GnRH analog, care duc la reglarea prin scădere a producției de gonadotropină hipofizară. Pentru a consolida, totuși, ciclul, după suprimarea hipofizei trebuie reconstruit un ciclu normal cu ajutorul administrării de gonadotropină. Dar, la anumite paciente cu OPC, se poate ajunge la o suprastimulare.

O altă formă de terapie constituie înțeparea, respectiv rezecția endoscopică, practicată de decenii în cadrul laparotomiei și care a avut o rată mare de succes, dar care nu a fost aplicată pe termen lung din cauza formării adeziunilor post-operatorii. Cu ajutorul endoscopiei se poate întrerupe mecanic Circulus vitiosus, care apare în cazul sindromului ovarului polichistic între hipofiză și ovar, fără ca în cadrul operației minim invazive să apară adeziuni, care pot avea efecte negative asupra obținerii sarcinii. Dacă pacienta este supraponderală, schema de tratament a sindromului OPC cuprinde, desigur, și pierderea în greutate.

Determinarea androgenilor poate sublinia prezența sindromului OPC, care este cauzat și de hiperandrogenimie. Testosteronul și androstendionul constituie androgenii formați preferențial în celula Theka a ovarului, în vreme ce DHEAS și 17-hidroxiprogesteron se sintetizează în glanda suprarenală. Terapia hiperanderoneimiei este foarte simplă pentru pacientele care nu își doresc copii și care doresc să înlăture stigmatul hiperandrogenemic din motive cosmetice. Aplicarea antiandrogenilor, cum ar fi Cyproteronacetatul în diverse dozări (2–100mg/d) poate atrage după sine, în multe cazuri, o îmnunătățire datorită modificării receptorului androgen iar până de curând a determinat vindecarea acuzelor tipice hiperandrogenimiei.

În cazul pacientelor care își doresc copii, utilizarea Cyproteronacetat este contraindicată, dar hiperandrogenimia trebuie tratată numai atunci când există o lipsă a ovulației sau amenoree. Terapia este similară cu cea aplicată în cazul sindromului OPC: prin reglarea prin scădere a secreției de gonadotropină se poate întrerupe stimularea celulelor theca. Astfel, se pot reduce androgenii formați în celulele theca. În cele din urmă, trebuie stabilit un ciclu normal, cu ajutorul unei substituții de gonadotropină. Aceasta se va efectua cu atenție și se vor utiliza preparate de gonadotropină cu FSH. Dacă se suspectează o hiperandrogenimie adrenală, înseamnă că, în trecut, utilizarea Prednisolon a determinat creșterea ratei de sarcină.

Situația glandei tiroide nu a fost evaluată până acum de ginecologi: atât hipertiroidia cât și hipotiroidia, care nu se diagnostichează imediat în incidența lor și în domeniul sub-clinic, au efecte asupra capacității reproductive a organismului feminin. Hipotiroidia duce nu doar la simptome extragenitale precum căderea părului, oboseală și piele uscată, ci și la lipsa ovulației și amenoree. Mai ales în cazul avorturilor spontane repetate trebuie luată în calcul o hipotiroidie sub-clinică. Terapia constă, desigur, în corectarea funcției glandei tiroide. Nu foarte frecvent apar tulburări endocrine precum Morbus Addison, Morbus Cushing sau acromegalia. Dar, pentru că interferează și cu reproducerea feminină, acestea ar trebui luate în considerare.

Sindromul ovarelor polichistice (OPC)

Sindromul OPC se caracterizează prin prezenţa unui număr mare de celule ovariene mici în ovar, care și-au pierdut capacitatea de a se dezvolta până în stadiul de folicul. Din acest motiv, acestea stagnează în stadiu incipient, iar la ecografie îi conferă ovarului un aspect de "brânză elvețiană", cu foarte multe găuri, care, în cazul nostru, ar corespunde cu celulele ovariene nematurizate. De cele mai multe ori, această problemă este asociată cu ovulația deficitară și constituie, astfel, o cauză a lipsei copiilor. Această cauză nu este una rară.

Cauza sindromului OPC nu este încă sigură. Probabil că el constituie o tulburare a stimulării ovariene cauzată de hipofiză. Această tulburare este cauzată fie de disiparea incorectă a hormonului hipofizar de gluteinizare, fie de supraponderabilitate, cauzând creșterea nivelului hormonilor masculini, care pot duce și ei la tulburarea celulelor ovariene.

În unele cazuri, la baza sindromului OPC poate sta și o tulburare metabolică. Din acest motiv, această tulburare hormonală poate duce, cu anii, la probleme cardiovasculare și la diabet. Din acest motiv - nu doar pentru a putea face copii - o pacientă cu sindromul OPC ar trebui analizată cu atenție și ar trebui aplicată terapia țintită. Pe lângă laparoscopia celulelor ovariene lipsește tratamentul rezistenței crescute la insulină, care este apare frecvent la pacientele cu OPC.

Uneori, cu ajutorul administrării ciclice de progesteron, precum și prin pierderea în greutate - dacă pacienta este supraponderală - se poate normaliza ovarul polichistic.

Analiza endocrină

Analizele hormonale sunt snapshot-uri care nu indică întotdeauna valori reale, și ar fi nevoie de un film întreg, adică de mai multe analize hormonale. Acest lucru vizează mai ales diagnosticul general al glandei tiroide și a hormonului creșterii. Ambele glande oscilează și își arată adevărata față numai după ce sunt păcălite să consume din rezerve, adică atunci când sunt supuse unei stimulări. La interval de 20 de minute se recoltează sânge, ceea ce permite o mai bună identificare a situației hormonale și este utilă mai ales atunci când până la momentul prezent nu s-a găsit o explicație pentru multe acuze ale femeii, care reduc calitatea vieții, deoarece pacienta suferă de oboseală cronică și ia în greutate, are pielea uscată și are tulburări depresive.

Unii hormoni prezintă dimineața, respectiv noaptea activități diferite de cele din timpul zilei, ceea ce corespunde mai ales pentru grupul de hormoni, care sunt responsabili pentru combaterea stresului. Din acest motiv, este important să se recolteze sânge și pe timpul nopții.

Cu aprobarea domnului prof. dr.Johannes Huber www.drhuber.at

Online Informații gratuite seara

Înscrieți-vă aici

Informații gratuite seara

Prima întâlnire

Înscrieți-vă aici

Prima întâlnire